Monthly Archives: Mai 2013

Retragerea din Basarabia și Bucovina

Situația dramatică a României din vara anului 1940, marcată de retragerea din Basarabia și Bucovina de Nord și cedarea lor forțelor sovietice, prezentată chiar printr-un document al Comisiei Internaționale privind (așa-zis-ul) Holocaust din România. O pagină de istorie grea a țării…


Criză profitabilă!

În Sfera politicii nr. 148 (iunie 2010), în articolul „Excurs geo-arghiro-politic asupra evului contemporan”, domnul Octavian-Dragomir Jora, face următoarele citate și afirmații:

  • „… cine controlează Europa de Est, stăpânește Heartland-ul (teritoriul dintre Ural și Pamir, Volga și Iantzi – n.n.); cine controlează Heartland-ul, stăpânește Insula Lumii (Eurasia – n.n.); cine controlează Insula Lumii, stăpânește întreaga planetă…”
  • „Sintetizând, geopolitica, ca preocupare formală asupra configurației raporturilor teritoriu-putere, are treabă cu înclinația spre expansiune a statelor. Relațiile dintre state pot fi conflictuale, atunci când expansiunile coludează violent, sau armonice, atunci când se cartelizează pentru a „exploata stabil” într-un perimetru. De ce este cartelul tentant? Deoarece asimetriile de exploatare nasc instabilități inter-statale. În măsura în care stabilizarea prin cartelul exploatării e mai ieftină decât concurența feroce, beligerantă, statele se grupează în altfel romanțat privitele forumuri & organizații inter-guvernamentale. O astfel de logică are și Senholz (1955) atunci când vorbește despre motivele reale pentru care „fondatorii Europei” au ales în loc[ul] războiului, dar și al liberei circulații depline a resurselor, un cartel, melanj de liberalizări controlate și armonizări discrete, poveste care astăzi, în limbaj neutral se cunoaște sub numele „politic corect” de integrare economică și politică europeană. Alte exemple? Alături de UE și FMI, OMC sau orice alte formațiuni de tip integrare regională sunt „carteluri intervenționiste”.”
  • „Titlul studiului sugerează o legătură între geopolitică și bani. Departe de a fi trivială, ea conține un embrion explicativ al apariției, bunăoară, celebrei, în actualele vremi de criză, instituții-colac-de-salvare-a-economiilor-lumii: Fondul Monetar Internațional. Fără a face nici istorie, nici teorie monetară in extenso, vom încerca să dăm un răspuns pertinent (armat cu o anume justificare a realităților în care este plasată amintita organizație internațională) întrebării: este FMI ceea ce anunță că este sau dimpotrivă? Unde FMI anunță azi că este „o organizație internațională ce are 185 de țări membre, înființată pentru a promova cooperarea monetară internațională, stabilitate valutară și acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creșterea economică și niveluri înalte de folosire a forței de muncă și pentru a acorda asistență financiară temporară țărilor membre, în condiții adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanței de plăți.” Cei ce contestă însă ingenuitatea unei atare întreprinderi inter-state susțin că, din contră, vorbim despre un instrument de „înrobire” a țărilor Lumii a treia, o frână a dezvoltării, un laborator de creat dependență economică și politică față de Occident. O întrebare secundară ar fi și următoarea: admițând că FMI are, cumva doar ca o „consecință neintenționată” a practicilor sale, o înclinație spre astfel de comportamente incriminatoare, este reorientarea obiectivelor FMI de ajuns?”

Și-acum, într-un articol din 2011, o știre preluată din The Guardian, ne spune că UE și FMI vor obtine 9 mld. de euro profit din împrumuturile acordate Irlandei. Alte date privin profitul FMI pot fi văzute aici.

Cam ce dovezi sunt necesare pentru a înțelege cum stau lucrurile?


România: țintă?

Bookfest 2013. Desigur că vine și întrebarea: ce legătură ar fi între titlul articolului și Salonul internațional de carte? Ei bine, legătura e dată de preocupările literare ale domnului George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informații (SRI).

Domnul Maior a venit la Bookfest 2013 cu două volume de specialitate, respectiv „Ars Analytica. Provocări și tendințe în analiza de intelligence” și respectiv „Spionii – cine sunt, ce fac?”, cărți „îngrijite/coordonate” de domnia sa.

Foarte frumos pân-aici! Ce să-i faci? Domnul Maior are preocupări literare… Dar, au urmat și declarații. Și din aceste declarații ce aflăm? Că „România devine, din ce în ce mai mult, o țintă explicită a amenințării teroriste.” Ei, asta deja nu mai este plăcut. Dar deloc!

Cum explică dânsul această stare de lucruri? Ia să vedem:

„Diverși factori au făcut din această amenințare o amenințare în creștere. Factori referitori la circulația persoanelor, la circuitele financiare internaționale, la modul în care România se implică în anumite acțiuni internaționale o fac, din ce în ce mai mult, nu doar o țintă generică, ci o țintă explicită.”

Așadar, în opinia domniei sale, pe primul loc al cauzelor se poziționează „circulația persoanelor”! De parcă abia în ultimii 2-3 ani ar fi început românii să circule mai mult, sau România a început să primească oaspeți! În mod normal, cred că dimpotrivă, românii au călătorit mai puțin afară în ultimii ani ca efect al crizei! Cât despre turiștii străini în România, ce să mai vorbim… O fi de vină frunza?

Abia pe locul trei al enumerării este pusă de fapt cauza principală, dar și aceasta exprimată un pic ambiguu așa, să nu chiar înțeleagă tot țugulanu’: „modul în care România se implică în anumite acțiuni internaționale”. Adicătelea, care-i modul în care se implică România și în care anume acțiuni internaționale? Nu cumva e vorba de tinerii noștri trimiși drept carne de tun în Afganistan, Irak, fosta Iugoslavie la un moment dat? Nu cumva vorbim despre implicarea armatei române în conflice care nu ne privesc și în care nu aveam ce căuta? Nu cumva e vorba de baza de la Deveselu și scutul antirachetă american? De ce aveam noi nevoie de așa ceva? Păi tocmai pentru a deveni o țintă a terorismului, nu?A doua cauză a riscurilor teroriste ar fi în opinia domnului Maior „circuitele financiare internaționale”. Ei, asta deja ne dă speranțe! 🙂 Înseamnă că România este puternic conectată la fluxurile financiare globale și că investițiile străne mult trâmbițate sunt deja aici! Și noi credeam că dimpotrivă!

Domnul Maior ne spune că „SRI încearcă să țină departe de granițele țării acest fenomen”. Ei ne-am liniștit, cumva. Dar nu pentru mult timp, pentru că domnia sa ne servește următoarea:

Și cum alte state foarte puternice, cu servicii de informații puternice și cu sisteme de securitate bine puse la punct nu au scăpat de acest fenomen, nu trebuie să fim niciun moment lipsiți de vigilență”.

Adică ce înțelegem de-aici? Că state foarte puternice, cu servicii și sisteme bine puse la punct (așa cum nu e cazul nostru, înțeleg eu), nu au scăpat de acest fenomen. Și-atunci noi ce șanse avem?

Pentru riscurile inutile în privința terorismului atrase asupra țării, cineva tot trebuie să dea niște răspunsuri la un moment dat!


%d blogeri au apreciat asta: