Cum (nu) ne pregătim…

…constatăm că am aderat la NATO şi Uniunea Europeană „la spartul târgului” dar trebuie asumat în timp util că aranjamentele politico-militare, economice şi strategice care au configurat lumea postbelică se redefinesc sub ochii noştri.

Asta spune Valentin Naumescu în articolul „Cum ne pregătim pentru dezintegrarea ordinii occidentale. Nevoia de relații bilaterale puternice”.  Și asta-mi amintea de niște discuții cu prietenii în care chiar susțineam acest lucru. Am ajuns prea târziu în aceste „cluburi” numite UE și NATO.

De fapt cred că am fost manipulați să ne chiar dorim acest lucru, clasa politică prezentându-ne doar așa zisele avantaje, fără o informare corectă a ceea ce înseamnă aderarea la aceste structuri politico-militare. Și asta a fost o incorectitudine a politicienilor români în raportul lor cu poporul.

Modelul bunăstării şi securităţii de ieri se clatină astăzi şi nu va mai fi valabil mâine. E nevoie mai mult ca oricând de inteligenţă strategică şi de alianţe funcţionale în „războiul global pentru resurse”

Și nu are dreptate domnul Naumescu? Actuala prelungită „criză financiară” nu asta ne arată? Și nu are dreptate încă o dată când vorbește despre „o lume multipolară, competitivă, instabilă (cu incertitudini şi riscuri multiple) şi posibil conflictuală”? Conflicte care pot degenera din păcate…

Evocarea unei „…disoluţii a ordinii occidentale postbelice”, ar trebui să le dea de gândit celor care plini de entuziasm revoluționar ne-au prezentat occidentul ca fiind raiul pe pământ. Asta desigur nu înseamnă absolut de loc (dar absolut de loc!) faptul că ar fi trebuit să rămânem închistați în universul fostului mediu est-sovietic.  Poate că într-adevăr, nu exista o altă cale decât acceptarea integrării în spațiul euro-atlantic… Poate că era singura modalitate a ruperii cu trecutul sumbru… Dar oare ne-am rupt de trecut cu adevărat? Poate cineva să spună că vechile metehne au dispărut? Că avem o direcție clară pe care să mergem? Mie unul, mi se pare că nu facem decât să preluăm forme fără fond, să fușărim și să vindem pielea ursului din pădure.

Totuși, încurajator este mesajul domnului Naumescu:

Însăşi paradigma integrării euro-atlantice, care a animat întrucâtva epoca post-Război Rece sfârşind prin a conecta Europa Central-Răsăriteană la sistemele economice şi de securitate ale Vestului, şi-a atins se pare limitele şi şi-a epuizat energiile unificatoare. Din fericire pentru noi, suntem astăzi în interiorul lumii occidentale, un vechi vis local împlinit (chiar dacă, din multe puncte de vedere, la perifieria ei, dar totuşi înăuntru) iar graniţa care separă formal lumea civilizată şi integrată de cenuşiul sărăcăcios şi primitiv al Estului, chiar dacă nu atât de rigidă, abruptă şi sumbră ca până în 1989, s-a mutat pentru multă vreme de acum înainte pe frontiera noastră nord-estică. Este, în fond, o restauraţie istorică: întotdeauna am fost la periferie, la marginea tuturor imperiilor din care am făcut parte (spre norocul sau ghinionul locuitorilor acestei regiuni, după caz) dar acum cel puţin suntem în „ultimul vagon” al convoiului occidental.

Dar este doar o umbră de încurajare în condițiile în care, cu un şomaj masiv şi cu perspective de creştere economică modeste, cu un trai scump şi cu dezacorduri politice interne severe, Uniunea se confruntă mai nou cu spectrul dezintegrării, al naţionalismului şi al populismului, cu indiferenţa Americii, cu ridicarea economiilor emergente din Asia-Pacific, cu autosuficienţa şi mediocritatea propriei prestaţii în politica externă şi de apărare comună.

Având în vedere aceste perspective deloc fericite, este obligatoriu să ne punem întrebarea cum ne pregătim politic şi economic pentru dezintegrarea lumii occidentale (ruperea Americii de Europa privită ca ansamblu şi fragmentarea continentului nostru în cel puţin două-trei grupuri de ţări cu „viteze” economice diferite, cu alianţe bazate pe interese negociate), o perspectivă care nu trebuie privită apocaliptic ci realist, tehnic şi cât se poate pragmatic. O fac şi alţii de câţiva ani buni: americani, britanici, germani sau francezi deopotrivă, care, membri fiind în ambele organizaţii, nu se sfiesc să dezvolte în paralel strategii pentru a face faţă nevoii crescute de resurse pe o piaţă tot mai competitivă. Lumea este mai mult decât Occidentul şi asta trebuie să aflăm şi noi cât se poate de repede.

S-a văzut şi se vede paradoxul că, deşi este membru al ambelor organizaţii ale ordinii euro-atlantice, România are relaţii bilaterale de slabă calitate, nesubstanţiale, cu excepţia notabilă a relaţiei politico-militare şi strategice cu Statele Unite. Dar Berlinul? Dar Parisul? Dar Londra sau Haga? Dar Varşovia? Dar Ottawa? Acestea şi probabil multe alte relaţii bilaterale sunt cele care îţi dau sau nu forţa de a avea un cuvânt de spus la summit-uri, iar temelia unei poziţii influente se clădeşte în timp, prin munca văzută sau nevăzută din capitalele marilor puteri sau a celor emergente.

Concluzia articolului lui Valentin Naumescu conform căreia
Iluzia că „nu mai avem nevoie de diplomaţie bilaterală” în cadrul clubului occidental pentru că „oricum ne vedem periodic la Bruxelles” nu poate fi astăzi lecturată decât ca expresia unei naivităţi politice specifice primilor ani de apartenenţă la structurile euro-atlantice şi falsei convingeri că dacă te baţi pe spate cu neamţul sau olandezul la dineuri şi îţi zâmbesc puţin, chiar eşti prietenul lor. Cu cât NATO şi Uniunea Europeană pierd din relevanţă pe plan global, cu atât devin mai importante relaţiile bilaterale.
ar trebui să-i alerteze pe toți cei ajunși în clasa politică a țării, deși (mult prea) mulți dintre ei nu au „chemarea” necesară unei asemenea responsabilități. Lupta oarbă pentru interese meschine va face probabil ca încă o dată în istorie să fim luați pe nepregătite de schimbările ce vor veni inexorabil.

Așa cum în fiecare iarnă, undeva prin luna decembrie, iarna cu a sa zăpadă ne ia pe nepregătite…

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: