Euroscepticism britanic

UKIP

UKIP este un partid britanic fondat acum exact 20 de ani. Este un partid eurosceptic. Singura politică promovată: retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Mai nou, acest partid reușește acumularea de puncte în sondaje, dar și în alegeri parțiale pentru parlament pe seama opoziției față de imigrație și mai ales față de deschiderea pieței muncii pentru români și bulgari după 1 ianuarie 2014.

24% pentru UKIPDe altfel, cele mai bune rezultate le-a obținut UKIP în județele cu mari concentrări de migranți veniți din noile state membre UE, mai ales Polonia, Lituania și Letonia, cu precădere în est și sud-est. Cine-i votează? Votanții UKIP sunt foști susținători ai Partidului Conservator și din punct de vedere social aparținând cu precădere straturilor superioare ale clasei muncitoare și celei inferioare ale clasei de mijloc. Acești votanți par să aibă un nivel de educație mai redus și adeseori au o vârstă înaintată. Altfel spus, oameni pentru care extinderea UE și globalizarea nu au adus beneficii, însemnând de fapt apariția unei concurențe nedorite, mai ales din Europa Centrală și de Est.

Personalități euroscptice

Lordul Lawson, fost ministru de finanțe euroentuziast pe vremea premierului Margaret Thatcher, a declarat că este în favoarea ieșirii din UE, pe care a calificat-o drept „o monstruozitate birocratică”.

Fostul ministru al apărării, Michael Portillo, l-a acuzat pe premierul Cameron de lipsă de sinceritate în susținerea unei politici care nu mai e în interesul țării.

Chiar unii miniștri, precum Michael Gove, de la educație, și Chris Grayling, de la justiție, au declarat că la ora actuală ar vota în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE, dar că sprijină în prealabil o renegociere.

Reacții

David Cameron a anunțat că dorește să renegocieze relația Marii Britanii cu UE dacă va câștiga cu o majoritate absolută în 2015 și apoi să supună la referendum în 2017 rămânerea țării în Uniune. Premierul i-a criticat pe cei pe care i-a numit euro-pesimiști care nu au încredere în capacitatea de negociere în vederea repatrierii unor atribuții deținute în prezent de UE.

Până acum, conducerea Partidului Conservator a minimalizat impactul UKIP. În noiembrie anul trecut, premierul David Cameron califica UKIP ca fiind un partid plin de „țăcăniți, săriți de pe fix și rasiști ascunși”. Și chiar înainte de scrutin, Kenneth Clarke, până nu demult ministru al justiției, spunea că UKIP este „un partid de clowni”.

 După scrutinul din 2 mai, nimeni nu mai îndrăznește să repete astfel de afirmații batjocoritoare. Este drept că mulți dintre noii aleși sunt niște diletanți în ale politicii, unii dintre ei cunoscuți pentru cazierul lor penal sau opiniile colorate, exprimate pe Facebook.

 Dar alegătorii și-au exprimat păreri pozitive despre Nigel Farage, eurodeputat de lungă durată, ca fiind un om sincer care spune lucrurilor pe nume. Farage are într-adevăr un limbaj direct, uneori chiar neaoș, dar este greu de văzut care sunt soluțiile de detaliu pe care le propune, în afară de ieșirea Regatului Unit din UE și nedeschiderea pieței muncii pentru români și bulgari. El spune că partidul său nu e nici de dreapta, nici de stânga, ci are politici de bun simț, ceea ce sună foarte atractiv pentru electoratul dezamăgit al celor trei mari partide.

Opinia publică britanică

Conform unui sondaj publicat de Sunday Times, 47% dintre alegători ar vota în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE, în timp ce doar 30% ar vota în favoarea rămânerii. La întrebarea „Cum ați vota în cazul negocierii care ar proteja interesele noastre”, raportul s-ar inversa la 45% – 32% în favoarea rămânerii.

Totuși, în cadrul UE evoluțiile sunt imprevizibile. Răcirea accentuată a relațiilor dintre Franța și Germania a redeschis interesul Berlinului pentru relația cu Londra. Angela Merkel, bruiată serios de administrația socialistă a Franței condusă de președintele Francois Hollande, are dintr-o dată un interes sporit în cooperarea cu David Cameron, cu care împătășește aceeași viziune politică de centru-dreapta, în special privind reducerea rolului statului în societate și asanarea finanțelor publice.

Recent, președintele organizației de sondare a opiniei publice YOUGOV, Peter Kellner (care în mod întâmplător este căsătorit cu reprezentanta de polică externă UE, Baroneasa Ashton), comenta că poziția pro-rămânere în UE este totuși solidă în opinia publică britanică. El aduce un argument istoric:  în 1975, în campania pentru referendumul de rămânere în Piața Comună, „NU”-ul a intrat cu un avantaj de 2 – 1, pentru ca după trei săptămâni „DA”-ul să învingă cu un raport de 2 – 1. Ceea ce uită să spună, este tocmai diferența istorică… Euroscepticii, unii dintre ei sprijinitori, precum Lordul Lawson, al „DA”-ului din 1975 atrag atenția că UE de azi este cu totul altceva decât Piața Comună de acum trei decenii și jumătate.

Și noi?

În astfel de contexte, cu atât mai mult avem nevoie de lideri cu viziune… Oameni de calibru care să sesizeze direcția bună prin labirintul actual…

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: