Monthly Archives: Iunie 2013

Mizerie, sau… mizerie?

Cu ce este șantajat premierul Victor Ponta de președintele Traian Băsescu (conform unor foști și actuali lideri politici și de opinie, care s-au exprimat în baza unor informații furnizate de foști și actuali șefi ai serviciilor secrete românești):

1. Episodul maltratării tatălui și fugii la Paris, unde a dus câteva luni viață de boschetar (1990);

2. Episodul homosexual de la Paris cu ofițerul SIE acoperit Marin Bobeică (1990);

3. Racolarea în SIE de către generalul Corneliu Biriș (1997), în Unitatea „Fantome” (Umbre), în care, potrivit ofițerului de legătură identificat de președintele Traian Băsescu, a primit misiunea să o monitorizeze pe Carla del Ponte, procuror antimafia, fost procuror general al Elveției, ulterior procuror șef al Tribunalului Penal Internațional de la Haga (în acest scop, a fost trimis la un curs antimafia în Italia și Elveția);

4. Determinarea sinuciderii, prin metode uzitate de formațiunea „Fantome”, a procurorului Cristian Panait;

5. Orgiile sexuale de la hotelul Ana din Târgu Jiu și de la Rin Grand Hotel din București

6. Căpușarea Complexului energetic Turceni, prin cabinetul de avocatură al prietenului Dan Șova;

7. Înșelarea unui coleg de partid (Bojin) din Timișoara într-un proces penal pentru care a perceput împreună cu avocatul Dan Șova suma de 50.000 euro onorariu;

8. Rapoartele/informările furnizate, în perioada 2011 – 2012, de doamna colonel Rovana Plumb despre cuplul Victor și Daciana Ponta.

Cu ce este șantajat liderul PSD Ilie Sârbu de președintele Traian Băsescu (conform acelorași surse):

1. Apartenența la DIE, unde ar fi fost ofițer acoperit înainte de 1989, în formațiunea „Cimitire” din „Unitatea Fantome” (care întocmea acte civile de vii pentru morți sau acte de morți pentru vii);

2. Plecarea în misiune în Occident (Roma, Italia) în același an (1985) cu căpitanul de vas Traian Băsescu (Anvers, Belgia) și cu colegul de seminar Daniel Ciobotea (Geneva, Elveția), actualul Patriarh al României

3. Dosarele instrumentate de DNA pentru perioada cât a fost ministrul Agriculturii în Guvernul Adrian Năstase (2001 – 2004);

4. Suspiciuni privind acte de corupție (trafic de influență, primire de foloase necuvenite, luare de mită) alături de actualul director general al Romsilva, Adam Crăciunescu, pe care l-a promovat de la Timiș.

Am dorit ca prin această notă să transmit președintelui Victor Ponta și liderului Grupului senatorial al PSD, Ilie Sârbu, că au anumite vulnerabilități prin prisma unor informații vehiculate în înalte cercuri politice și în rândurile serviciilor secrete, dar nu am primit nici un răspuns și nu mi s-a solicitat nicio clarificare. Consider că cei doi au obligația morală de a răspunde public la acuzațiile vehiculate pentru a clarifica dacă sunt șantajabili în fața președintelui Traian Băsescu și a serviciilor secrete. Aștept cu curiozitate răspunsul lor și le stau oricând la dispoziție cu clarificările necesare.

Satu Mare,                                                                                       Senator

23.04.2013                                                                                   Valer Marian

Preluare de pe cotidianul.ro.

Indiferent dacă enumerările de mai sus sunt adevărate sau nu, dacă pot fi probate sau nu, ori dintr-o parte, ori din cealaltă, mizeria tot mizerie rămâne!

Vor fi foarte interesante evoluțiile viitoare pe această temă.

Anunțuri

Analiză de sistem

Chiar nu mă pricep, dar nici nu pricep. Vorbesc aici despre finanțe. Și încerc să reduc lucrurile la principii…

Așadar, pornesc de la afirmațiile domnului Daniel Dăianu din articolul „Cât de mult a greșit FMI?” E vorba despre așa-zisa recunoaștere pe care o face Fondul Monetar Internațional în privința tratamentului greșit aplicat crizei grecești.

În schimb, Comisia Europeană s-a declarat în „dezacord fundamental” cu FMI asupra mai multor aspecte din raportul de evaluare a rezultatelor primului plan de ajutorare destinat Greciei, în 2010.

Dar mă opresc aici cu astfel de detalii care au doar rolul de a fixa contextul în care domnul Dăianu face analiza în care dumnealui subliniază că „în ce privește mersul crizei, cam peste tot în lume s-a dat greș în estimări”. Mai mult, domnul Dăianu afirmă că

Parțial ai găsi aici o explicație, întrucât cei care transmit semnale adesea aleg să priviligieze un scenariu mai bun pentru a nu neliniști piețele mai mult. Dar este evident că modelele cu care s-a lucrat au subestimat dinamica negativă, chiar FMI subliniind multiplicatorii fiscali eronați (impactul subestimat al tăierii cheltuielilor asupra dinamicii PIB-ului).

În plus, domnia sa îi chiar laudă pe cei de la FMI:

Dar merita sa spunem ceva: ca FMI a inteles mai bine ca altii rolul nefast al abordarilor individuale in zona euro, cu programe care nu erau corelate intre ele, care nu beneficiau de sprijinul unor politici comune.

Să fie vorba doar de o solidaritate de breaslă între economiști?

Adică deși au avut informații eronate, cei de la FMI au înțeles mai bine ca alții (care-or fi aceștia?) că Grecia, fiind parte a Uniunii Europene nu poate fi tratată separat și fără corelație cu restul organismului care e UE! Extraordinar! Și-așa s-a descoperit roata!

Îmi aduc aminte doar de un exemplu simplist, dat de un profesor, la un curs legat de sistem. Și oricine trebuie să admită că Uniunea Europeană este și trebuie privită ca fiind un sistem, nu? Exemplul dat de profesor pentru a înțelege sistemul era acela al scrierii, adică al unui document scris de mână pe hârtie. Pentru a obține un rezultat bun (document frumos, bun, de laudă), în sistemul alcătuit din stilou, hârtie și mâna omului, toate cele trei componente ale sistemului trebuie să fie armonizate. Degeaba s-ar strădui un caligraf perfect dotat cu un stilou foarte bun să scrie ceva pe o hârtie de proastă calitate, sau să scrie pe o hârtie foarte bună cu o peniță care „zgârie”! Rezultatul ar fi detestabil, nu?

Cu acest exemplu în minte, mă întreb cam ce știință îți trebuie ca să ții cont de faptul că Grecia e parte a sistemului UE atunci când îi impui un tratament al crizei?


Gazele noastre la… prețurile lor!

„Înțelegem necesitatea liberalizării prețurilor, deși și aici este o discuție, pentru că totuși România are încă resurse proprii destul de importante și în multe țări există încă subvenții care se dau anumitor ramuri industriale, dar nu credem că este momentul până când criza nu a fost depășită de a continua să punem presiune pe nicio ramură a economiei românești. Cred că, dacă ne vom duce cu date foarte clare, Fondul Monetar nu va fi opac la o asemenea amânare.”

Declarația aparține domnului Cezar Corâci, președintele Federației Patronatelor din Chimie și Petrochimie, conform politicaromânească.ro. Sindicatele din chimie și petrochimie protestează deja.

Hai să vedem despre ce-i vorba… Păi ar fi cam așa: România (mai) are niște resurse naturale precum gazele naturale, pe care le exploatează prin intermediul a doi producători principali: Romgaz (companie (încă) de stat, care face profit pentru stat) și Petrom (companie privatizată deja, care face profit pentru austrieci), dar și alte companii străine ce au concesionat perimetre mai mici. Ei bine, guvernele românești au acceptat un așa zis „program de liberalizare a prețurilor” impus de FMI, inclusiv la gazele naturale. De fapt e vorba de o impunere a unor prețuri mai mari la gaze, chiar dacă producătorii nu cer așa ceva. Deci, piața liberă mult trâmbițată, nu e chiar liberă.  Justificarea acestei atitudini? Păi cică folosirea unor gaze naturale mai ieftine (decât în restul Europei) ar însemna subvenționarea ramurilor industriale care folosesc aceste resurse! Și-atunci n-ar fi o concurență corectă! Halal argument! După ce ne-au închis întregi ramuri industriale, se pune la punct definitiva îngropare a industriei românești.

Iată, deci încă un exemplu de principiu (concurență loială!) folosit pervers, cu efecte devastatoare, de către cei puternici împotriva unora mai slabi. Și asta-i Uniunea Europeană care vorbește de egalitatea de șanse. Ce șanse să avem în a concura pe piața „liberă”, când ni se interzice folosirea propriilor resurse în producerea de bunuri?

Buuun, asta-i povestea în industrie… Dar în cazul creșterii impuse a prețurilor gazelor vorbim și de populație! În anii ’90 era o adevărată bătălie a primăriilor care se agitau să „bage gazu’” în localitate. Și oamenii se bucurau că li s-a ușurat viața! Acum, vine reversul medaliei: după ce-au cheltuit mulți bani să-și „tragă gaz”, acum li se cere să plătească din ce în ce mai mult pentru a putea beneficia în continuare de el. Aici cu cine mai concurează românu’? Consumul individual de gaze naturale cui îi mai face concurență?

Iată urmarea politicii duse de domnul Băsescu, Boc & comp., care ne-au adus aici FMI-ul, de la care ne-au îndatorat imens… Iată și reversul medaliei integrării europene…


%d blogeri au apreciat asta: