Analiză de sistem

Chiar nu mă pricep, dar nici nu pricep. Vorbesc aici despre finanțe. Și încerc să reduc lucrurile la principii…

Așadar, pornesc de la afirmațiile domnului Daniel Dăianu din articolul „Cât de mult a greșit FMI?” E vorba despre așa-zisa recunoaștere pe care o face Fondul Monetar Internațional în privința tratamentului greșit aplicat crizei grecești.

În schimb, Comisia Europeană s-a declarat în „dezacord fundamental” cu FMI asupra mai multor aspecte din raportul de evaluare a rezultatelor primului plan de ajutorare destinat Greciei, în 2010.

Dar mă opresc aici cu astfel de detalii care au doar rolul de a fixa contextul în care domnul Dăianu face analiza în care dumnealui subliniază că „în ce privește mersul crizei, cam peste tot în lume s-a dat greș în estimări”. Mai mult, domnul Dăianu afirmă că

Parțial ai găsi aici o explicație, întrucât cei care transmit semnale adesea aleg să priviligieze un scenariu mai bun pentru a nu neliniști piețele mai mult. Dar este evident că modelele cu care s-a lucrat au subestimat dinamica negativă, chiar FMI subliniind multiplicatorii fiscali eronați (impactul subestimat al tăierii cheltuielilor asupra dinamicii PIB-ului).

În plus, domnia sa îi chiar laudă pe cei de la FMI:

Dar merita sa spunem ceva: ca FMI a inteles mai bine ca altii rolul nefast al abordarilor individuale in zona euro, cu programe care nu erau corelate intre ele, care nu beneficiau de sprijinul unor politici comune.

Să fie vorba doar de o solidaritate de breaslă între economiști?

Adică deși au avut informații eronate, cei de la FMI au înțeles mai bine ca alții (care-or fi aceștia?) că Grecia, fiind parte a Uniunii Europene nu poate fi tratată separat și fără corelație cu restul organismului care e UE! Extraordinar! Și-așa s-a descoperit roata!

Îmi aduc aminte doar de un exemplu simplist, dat de un profesor, la un curs legat de sistem. Și oricine trebuie să admită că Uniunea Europeană este și trebuie privită ca fiind un sistem, nu? Exemplul dat de profesor pentru a înțelege sistemul era acela al scrierii, adică al unui document scris de mână pe hârtie. Pentru a obține un rezultat bun (document frumos, bun, de laudă), în sistemul alcătuit din stilou, hârtie și mâna omului, toate cele trei componente ale sistemului trebuie să fie armonizate. Degeaba s-ar strădui un caligraf perfect dotat cu un stilou foarte bun să scrie ceva pe o hârtie de proastă calitate, sau să scrie pe o hârtie foarte bună cu o peniță care „zgârie”! Rezultatul ar fi detestabil, nu?

Cu acest exemplu în minte, mă întreb cam ce știință îți trebuie ca să ții cont de faptul că Grecia e parte a sistemului UE atunci când îi impui un tratament al crizei?

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: