Ne ceartă domnu’ Isărescu…

Veșnicul domn Isărescu ne mai spune câte ceva:

„E de glumit când ai aproape jumătate din valoarea PIB-ului sub formă de economisiri în sistemul bancar? Cine își permite să glumească cu valoarea acestor lucruri? Clauzele abuzive sau neabuzive sunt din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Într-un stat de drept, când semnezi ceva îți asumi. Faptul că nu am înțeles, nu am știut cum e cu riscul valutar este, să spunem, un argument. Eu nu spun că nu este un argument. Eu bănuiesc că persoanele care în urmă cu câțiva ani stăteau ca o ciocănitoare, ne băteau la cap (ce avem cu creditarea în valută, de ce apărem de fiecare dată la televizor sau în presă și avertizăm asupra creditării în valută) acum vin să ne vorbească despre clauze abuzive. Vezi, Doamne, sunt persoane care n-au știut ce riscuri își asumă când au luat un credit în franci elvețieni.”

Acum, mă-ntreb când a luat domnia sa ultima oară un credit, când a semnat la o bancă un contract de creditare? Dar nu în calitatea pe care o are de guvernator BNR! Nu ca și persoană publică, bine cunoscută de funcționarii din orice bancă! De fapt cred că știe foarte bine cum se derulează lucrurile. Știe că cel ce-a mers la bancă să ceară un împrumut, după ce-a fost amânat și verificat și a așteptat aprobările, în momentul în care i s-au pus în față pagini multe și mărunt scrise, nu și-a permis să comenteze. Și-a semnat, pentru că avea nevoie de acei bani, că de-aia s-a dus la bancă. În loc să-i critice acum pe cei ce s-au împrumutat și le asigură venituri uriașe bancherilor (din categoria cărora însuși domnul Isărescu face parte), cred c-ar fi trebuit să împiedice băncile să pună în contracte clauzele abuzive a căror existență, într-un fel, o recunoaște. Probabil că BNR-ul ar fi avut instrumentele să împiedice apariția acelor clauze.

O fi greșit ce spun?