Despre politici financiare…

Eu i-aș spune Banca Anațională a României. Toate țările caută să aibă o valută ieftină pentru a-și promova exporturile. Noi căutăm să avem un leu puternic ca să ne calificăm ca buni importatori. Un leu puternic nu înseamnă altceva decât să exportăm forță de muncă. Am auzit „Ține leul tare!”. O țară nenaturală, precum e România, cu un deficit pe balanța comercială, care importă mai mult decât exportă nu poate avea o valoare mai mare. Noi vrem să ne calificăm ca buni importatori și mâine.

Radu GolbanAsta spune domnul Radu Golban, un român stabilit în Elveția. Este cel care, pe vremea când își făcea documentarea  pentru teza de doctorat, a descoperit datoria istorică a Germaniei față de România: 18 miliarde de euro!

Din nou, în căutare de senzațional, presa a titrat aceste afirmații ca fiind un atac la adresa lui Mugur Isărescu. De ce n-m putea noi să privim/acceptăm o afirmație/informație ca fiind valoroasă prin însăși conținutul ei, fără a fi nevoie să-i dăm o conotație negativă, de atac la adresa cuiva? În paranteză fie spus, n-ar ca, fi vremea ca domnul Isărescu să lase și pe altcineva la conducerea BNR?

Domnul Golban mai spune și că datoria istorică a Germaniei către România este un „subiect ingrat”. „Este un subiect ingrat. Și Grecia se află într-o situație similară. Țările mici nu au puterea politică de a articula această problemă. Și este o problemă în primul rând politică”.

Dacă vorbim de morală, de echitate și corectitudine, valori chipurile promovate de Uniunea Europeană, atunci de ce oare nu s-ar putea pune problema plății efective a acestei datorii?

Mai acum două zile, la radio auzeam cum că unul din cei „cinci înțelepți”, consilier al guvernului german ar fi declarat că politica de austeritate impusă până acum țărilor mici, și-ar cam fi atins limitele și că ar fi cazul să se treacă la o altă abordare a crizei economico-financiare prin stimularea investițiilor. De ce? Comentatorul respectivei știri a dat și explicația: criza – se pare – se instalează în chiar inima Europei, în Germania! Și cum „austeritatea este pentru căței”, „leii trebuie bine hrăniți”, nu-i așa?

Halal echitate, egalitate, tratament egal!

Acum să vedem cu ce ne mai aburesc unii și alții! Păi spre exemplu, stimabilul Greg Konieczny (vezi foto), care nu este

altul decât managerul Fondului Proprietatea, ne spune radios:

„Un nou acord cu FMI este cu siguranță o veste bună pentru România și ar trebui să fie un semnal pozitiv pentru investitorii străini interesați de țară. Considerăm că autoritățile române au luat o decizie bună prin continuarea parteneriatului și salutăm în mod special atenția acordată reformelor structurale de către noul acord.”

Nici chiar el nu îndrăznește să afirme clar căun acord cu FMI este un semnal pozitiv pentru investitori. Folosește sintagma „ar trebui să fie”. Deci ceva teoretic. De ce? Pentru că realitatea contrazice această ipoteză. Ne demonstrează asta economistul Florin Cîțu în articolul „Investițiile străine arată că acordurile cu FMI au crescut riscul de țară”.

Desemenea, bucuria domnului în cauză mai emană și din următoarele cuvinte:

„Suntem încântați că Guvernul își va concentra eforturile în acest domeniu. Susținem în totalitate orice măsură care vizează sporirea eficienței, profitabilității și transparenței companiilor de stat. Ne bucură în mod special planurile privind listările publice ale unora dintre cele mai mari companii din România, printre care se numără Nuclearelectrica, Romgaz, CE Oltenia, Hidroelectrica și Electrica. În opinia noastră, vom remarca îmbunătățiri notabile la sfârșitul noului acord pe doi ani, iar la acel moment România ar putea fi foarte bine una dintre economiile europene cu cea mai rapidă creștere.”

Adicătelea, ne-așteaptă lapte și miere odată cu schimbarea de proprietate, nu? Ori în România au mai existat astfel de acțiuni. Și prin 1939, Constantin Tănase spunea:

„Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Și cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare.
Și cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie.
Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare.
Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine.
Și cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize.
Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?”

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: