Programata intervenție în Siria = interese petroliere

Pe 21 august, sute – poate peste o mie – de persoane au fost ucise într -un atac de armă chimică în Ghouta, Damasc , fapt care a determinat SUA, Marea Britanie, Israel și Franța, să anunțe spectrul unei lovituri militare împotriva forțelor lui Bashir al Assad.

Cel mai recent episod este doar un eveniment mai oribil într-un conflict care a căpătat tot mai mult caracteristici de genocid. Necesitatea acțiunii, pare la prima vedere indiscutabilă. ONU confirmă acum un total de peste 100.000 de oameni uciși, marea majoritate dintre ei, fiind uciși de trupele lui Assad. Se estimează că aproximativ 4,5 milioane de oameni au fost strămutați de la casele lor. Observatorii internaționali au confirmat cu o majoritate covârșitoare complicitatea lui Assad în preponderența crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, împotriva poporului sirian. Nelegitimitatea regimului său, și legitimitatea revoltei, este clară.

Experții sunt unanimi în privința realității imaginilor șocante cu civili, inclusiv copii, care suferă efectele unui tip de atac chimic, – dar rămân divizați pe tema dacă s-au folosit arme chimice de grad militar asociate cu arsenalul lui Assad, sau e vorba de un amestec chimic amator, potențial legat de rebeli.

Indiferent de caz, puțini amintesc că agitația din SUA împotriva Siriei a început cu mult înainte de atrocitățile recente, în contextul operațiunilor mai largi care vizează influența Iranului în Orientul Mijlociu.

În mai 2007, o constatare prezidențială a arătat că Bush a autorizat operațiunile CIA împotriva Iranului. Operațiuni anti – Siria erau, de asemenea, în plină desfășurare în această perioadă, ca parte a acestui program sub acoperire, conform lui Seymour Hersh în The New Yorker. O serie de surse de informații susțin că administrația Bush a „cooperat cu guvernul Arabiei Saudite, care este sunnită, în operațiuni clandestine”, menite a slăbi Hezbollah-ul șiit din Liban. „Statele Unite au luat de asemenea parte la operațiuni clandestine care vizează Iranul și aliatul său, Siria”, a scris Hersh , „un produs secundar”, fiind „consolidarea grupurilor extremiste sunnite” ostile Statelor Unite și „simpatizante al-Qaeda”. El a menționat că „guvernul saudit, cu aprobarea Washingtonului, ar furniza fonduri și ajutor logistic pentru a slăbi guvernul președintelui Bashir Assad, din Siria”, cu scopul de a face presiuni ca el să fie „mai conciliant și deschis la negocieri” cu Israelul. O facțiune ce primește „sprijin politic și financiar” sub acoperire de la SUA prin intermediul saudiților, a fost Frăția Musulmană siriană, din exil.

Potrivit fostului ministru de externe francez Roland Dumas, Marea Britanie a planificat acțiuni sub acoperire în Siria încă din 2009: „Am fost în Anglia, cu doi ani înaintea violențelor din Siria pentru alte afaceri”, a declarat pentru televiziunea franceză:
M-am întâlnit cu oficialii britanici de vârf, care mi-au mărturisit că pregăteeau ceva în Siria. Acest lucru a fost în Marea Britanie, nu în America. Marea Britanie pregătea armata să invadeze Siria.

S-ar părea că revoltele din 2011 – declanșate de o suprapunere de penuria de energie și de secetele climatice induse, ceea ce a dus la creșteri masive ale prețurilor la produsele alimentare – a venit la momentul oportun, fiind repede exploatate. Scurgerile de informații prin e-mailuri de la firma Stratfor, inclusiv notele de la o întâlnire cu oficialii Pentagonului, au confirmat antrenarea forțelor opoziției siriene de către SUA – Marea Britanie din 2011, în vederea generării „colaps”-ului regimului lui Assad „din interior”.

Deci, ce a fost această strategie de desfășurare pentru subminarea Siriei și Iranulu? Potrivit pensionarului Secretar General Wesley Clark, o notă de la Biroul secretarului american al Apărării la doar câteva săptămâni după 9/11, s-au descoperit planuri de [tippy title=”atac și distruge a guvernelor din 7 țări în cinci ani”]În acest context, îmi amintesc că acum vreo zece zile, ascultam la radio un mare muzician (dirijor și compozitor) român pensionat acum în Germania, care după ce descria momente extraordinare petrecute în acele zone în contextul unor evenimente muzicale și avea doar cuvinte de laudă la adresa bunăvoinței și amabilității gazdelor, descriindu-i ca pe niște oameni deosebiți, se întreba retoric ce putea să-i schimbe într-un timp atât de scurt! Oare acum o fi mai clar?[/tippy], începând cu Irakul și continuând cu „Siria, Liban, Libia, Somalia, Sudan și Iran”. Într-un interviu ulterior, Clark susținea că această strategie este în mod fundamental legată de controlul resurselor vaste  de gaze naturale și petrol din regiune.

O mare parte a prezentei strategii a jocului a fost descrisă sincer într-un raport RAND din 2008 finanțat de armata SUA, ce prezenta un viitor lung război. Raportul a remarcat faptul că „economiile statelor industrializate vor continua să se bazeze foarte mult pe petrol, făcându-l astfel o resursă de importanță strategică”. Cel mai mult petrol va fi produs în Orientul Mijlociu, deci SUA are „motive pentru menținerea stabilității în zonă și relații bune cu statele din Orientul Mijlociu”:
Zonă geografică din rezervele de petrol coincide cu baza de putere a rețelei jihadiste Salafi. Aceasta creează o legătură între livrările de petrol și un lung război care nu este ușor și simplu de caracterizat… În viitorul apropiat, creșterea globală a producției de petrol și producția totală va fi dominată de resursele din Golful Persic … prin urmare, regiunea va rămâne o prioritate strategică, iar această prioritate va interacționa puternic cu aceea a unui război lung”.

În acest context, raportul a identificat mai multe traiectorii posibile pentru politica regională, axate pe protejarea accesului la aprovizionarea cu petrol din Golf, printre care următoarele sunt cele mai proeminente:

„Divide et impera se concentrează pe exploatarea faliilor dintre diferitele grupuri Salafi – jihadiste care să se întoarcă unul împotriva celuilalt și să-și disipeze energia în conflicte interne. Această strategie se bazează foarte mult pe acțiune sub acoperire, operațiuni de informare ([tippy title=”information operation – IO”]Probabil că e vorba de operații de dezinformare![/tippy]), războiul neconvențional, și sprijin pentru forțele de securitate indigene… Statele Unite și aliații săi locali ar putea folosi jihadiști naționaliști pentru a lansa campanii de proxy IO pentru discreditarea jihadiștilor transnaționali în ochii populației locale… Liderii SUA ar putea alege, de asemenea, să profite de „traiectoria susținută a conflictelor Shia – Sunni”, luând partea regimurilor conservatoare sunnite împotriva mișcărilor de responsabilizare a șiiților în lumea musulmană …. sprijinind posibile guverne autoritare sunnite împotriva unui Iran în continuare ostil”.

Explorând diferitele scenarii pentru această traiectorie, raportul speculează că Statele Unite s-ar putea concentra „pe susținerea regimurile tradiționale sunnite din Arabia Saudită, Egipt și Pakistan, ca o modalitate de a combate puterea iraniană și influența în Orientul Mijlociu și Golful Persic”. Constatând faptul că acest lucru ar putea întări de fapt jihadismul al – Qaeda, raportul concluzionează că acest lucru ar putea să funcționeze în interesul vestului prin tragerea în jos a activității jihadului prin rivalitatea sectară internă, mai degrabă decât vizează SUA:

„Una dintre ciudățeniile acestei traiectorii de război lung este că aceasta poate reduce de fapt, amenințarea Al- Qaeda a intereselor americane pe termen scurt. Avîntul identității Shia și privirea sa cu încredere, ar provoca cu siguranță o preocupare serioasă în comunitatea Salafi – jihadistă a lumii musulmane, inclusiv în conducerea superioară al-Qaeda. Prin urmare, este foarte probabil ca al- Qaeda să-și concentreze eforturile asupra interesele iraniene în Orientul Mijlociu și Golful Persic în timp ce și-ar reducere simultan operațiunile anti – americane și anti- Vest”.

Documentul RAND contextualizează această strategie tulburătoare cu recunoașterea vulnerabilității tot mai mari a SUA în cheia aliaților și dușmanilor săi – Arabia Saudită, statele din Golf, Egipt, Siria, Iran – la o serie de crize convergente: populații în creștere rapidă, un „aflux de tineri”, inegalități economice interne, frustrări politice, tensiuni sectare și totul legat și de penuria de apă, toate acestea ar putea destabiliza aceste țări din interior sau prin exacerbarea conflictelor inter-statale.

Raportul a remarcat mai ales că Siria este una dintre mai multe „țări din aval , care începe să simtă lipsa apei, împiedicând creșterea populației”, crescând riscul de conflict. Astfel, deși documentul RAND a fost foarte departe de a recunoaște perspectiva unei „Primăveri arabe” , se arată că trei ani înainte de revoltele din 2011 , oficiali ai apărării din SUA au menținut și încurajat instabilitatea în creștere din regiune, și au fost  îngrijorați de potențialele consecințe ale stabilității petrolului din Golf.

Aceste preocupări strategice, motivate de teama extinderii influenței iraniene, au afectat Siria în primul rând în ceea ce privește conducta petrolieră geopolitică. În 2009 – în același an, fostul ministrul francez Dumas invocă Anglia să înceapăactivitatea de planificare în Siria – Assad a refuzat să semneze un acord propus cu Qatar, care ar fi realizat o conductă de la cel mai nordic câmp petrolier, până la domeniul South Pars din Iran, prin Arabia Saudită, Iordania, Siria și în Turcia, cu scopul de a aproviziona piețele europene – bypass-ând astfel Rusia. Motivul lui Assad a fost „de a proteja interesele aliatului [său]  rus, care este furnizorul de top al gazelor naturale pentru Europa”.

În schimb, în anul următor, Assad a continuat negocierile pentru un plan de conducte alternative de  10 miliarde de dolari cu Iranul, din Irak în Siria, care ar putea, de asemenea, permite Iranului să furnizeze gaz pentru Europa din domeniul său South Pars, comun cu Qatar-ul. Memorandumul de înțelegere (MoU) pentru proiect ce a fost semnat în iulie 2012 – odată cu începutul războiului civil din Siria răspândit la Damasc și Aleppo -, iar la începutul acestui an, Irakul a semnat acordul-cadru pentru construirea de conductei de gaz.

Planul conductei Iran – Irak, a fost pentru Siria „palmă direct în față” la planurile cu Qatar-ul. Nu e de mirare Prințul saudit Bandar bin Sultan, într-o încercare nereușită de mituire a Rusiei pentru a se orienta în altă parte, a declarat președintelui Vladimir Putin că „orice regim vine după” Assad, acesta va fi „complet”, în mâinile Arabiei Saudite și „nu va semna nici un acord care să permită oricărei țări din Golf să-și transporte gazul spre Europa  prin Siria și să concureze astfel exporturile de gaze din Rusia”, potrivit unor surse diplomatice. Când Putin a refuzat, prințul a promis acțiuni militare.

S-ar părea că interesele petroliere contradictorii de auto-servire saudite și ale Qatar-ului trag sforile unei politici americane concentrate pe petrol în Siria, dacă nu cumva în întreaga regiune. Aceasta este – problema stabilirii unei opoziții flexibile pe care SUA și aliații săi în interesele petroliere se simt încrezători că vor juca mingea, de tipul conductelor, într-o epocă post-Assad în Siria – care va determina potențial de intervenție de orice natură: și nu preocuparea pentru viața sirienilor.

Ce este dincolo de orice îndoială este că Assad este un criminal de război al cărui guvern merită să fie răsturnat. Întrebarea este de către cine și pentru ce interese?

Sursa: AlterNet

Or fi mai clare lucrurile acum? Ne face asta să privim altfel imaginile pur și simplu înfiorătoare cu copii ce se zbat în ghearele morții date de folosirea gazelor chimice? Am văzut aseară niște imagini de-a dreptul șocante pe youtube cu acei micuți care nu mai puteau respira și singura încercare de salvare era stropirea loc cu apă…

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: