Coabitare 2

(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i poarta şi, ajuns sub copertină,
Preşedintele coboară, cam nesigur, din maşină.
– Tu eşti Ponta? – Da, şefuţu’! – Vin să te trag de breton,
Că, de-o lună şi jumate, nu-mi răspunzi la telefon.
– Orice gânduri ai, şefuţu’, chiar şi unul mai trăznit,
Cât coabităm în pace, eu îţi zic bine-ai venit!
Despre partea cu bretonul, însă, şefu’, să ne ierţi,
Doar n-ai vrea, cuu… de faţă ziariştii, să mă cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă, de la poartă, a ta cale,
Nu să-mi vii la mine-n curte cu nu’ş ce istericale…
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în Protocol,
Bucuroşi le-om duce toate, numai s-o luăm domol.
– Cum? Când lumea mă iubeşte şi-n recentele sondaje
Am ajuns, ca-n vremea bună, să cresc iar în procentaje,
Când războiul cu mogulii şi corupţii e în toi,
Eu, arhanghelul dreptăţii, să mă-mpiedic de-un puţoi?
O, tu nici visezi, măi Ponta, cât de multe bobârnace
Am primit eu de la unii de vreo nouă ani încoace!
Chiar pe când eram ministru, multora le-am stat în glotă,
De au vrut să-mi pună-n cârcă toată dispăruta flotă,
Toţi ce banul fără muncă au vizat în astă vreme,
Ca hultanii, năvălit-au, doar spre a-mi crea probleme,
Fulgerele revărsat-au de pe micile ecrane,
Însă fulgerele-acestea nu-mi produseră frisoane.
La referendum văzut-ai cum v-aţi făcut iar de râs,
Toate zbaterile voastre, nefiind decât un… fâs?
Când văzui acea mulţime câtă frunză au copacii,
M-apucară, Victoraşe, pe cuvântul meu, toţi dracii,
N-am avut decât cu ochiul semn a face, sau cu mâna,
Şi-i săltară procurorii pe moşnegi cu anasâna.
Nu accepţi, se vede treaba, o câtime de dojană
Când afirmi „Primit-ai mită pentru Roşia Montană”.
Dragul meu, în tinereţe n-am fost privilegiat,
Iar când mi-am luat brevetul, să ştii că n-am plagiat.
Folosesc elicopterul, survolând şi munţi şi văi?
O fi precum spui, dottore, dar n-o fac pe banii tăi!
Şi-ţi mai spun, aşa în treacăt, că n-am scos o vorbuliţă
Când trimisu-te-a-n vacanţă, la Miami, unul… Ghiţă,
Dar tu, cu noroiul, zilnic, pe ecrane mă împroşti,
Tot sperând că-ţi dau crezare telespectatorii proşti,
Spui că prinşilor cu japca eu le-am fabricat dosare,
Că serviciile toate îmi stau astăzi la picioare,
Că-naintea-mi procurorii au făcut cu toţii sluj,
Dac-au fugărit prin sate câte-o babă sau un ghiuj…
– Gata, şefu’, ai dreptate cu tot ce-mi spui verde-n faţă!
Îndrăznesc să întreb, totuşi: Whisky simplu sau… cu ghiață?

Sursa: Tolba cu săgeți

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: