De ce să n-ai încredere în mass-media

Chiar așa! Urmărim zilnic televiziunile, citim ziarele pe hârtie, sau online, ascultăm radiouri. Toate astea formează mass-media. Merită ea încrederea noastră? Mai este ea credibilă? Iată zece motive pentru care putem răspunde „nu” la aceste întrebări.

  1. Mass-media există doar pentru a face profit
    Care ar fi scopul presei? Să presupui că dorește informarea populației, este ca și cum ai spune că o firmă de telefoane s-a creat pentru a ne face viața mai bună. De fapt, ambele doresc doar profit. La fel ca orice companie din perioada actuală, capitalistă, trusturile de presă vor să facă bani. Mulți bani. Societatea actuală, pe care și noi ne-am grăbit s-o copiem, crezând că asta înseamnă occidentul la care jinduiam,  a fost clădită pe ideea capitalistă că cine are mai mulți bani deține controlul. Trusturile media nu sunt cu nimic diferite de companiile ce vând anumite produse pentru profit. Doar că au altă modalitate de a genera acel profit. Presa este dependentă de cititori! FALS! Presa este dependentă de bani și atâta timp cât se vor găsi persoane care să o sponsorizeze, presa va continua să publice informații ce sunt în favoarea sponsorului. (Se se vedea reclama acerbă în favoarea Gold Corporation din ultimii ani!)
  2. Publicitatea dictează conținutul
    Cum afectează știrile pe care le aflăm profitul companiei? Corporațiile media fac în jur de 75% din profit datorită reclamelor. Asta înseamnă că cei ce plătesc bani mulți pentru a susține corporația dictează ce fel de știri să apară și cum să fie enunțate. Jurnalimul a dispărut demult din peisajul media, fiind înlocuit cu roboți ce execută ordine. Tocmai din cauza asta, o corporație care are contracte cu toate marile trusturi de știri va reuși să impună anumite idei în rândul populației prin simpla abatere a atenției sau a distorsionării informației.
  3. Monopolul asupra companiilor
    Monopolizarea presei (mai puține persoane sau companii ce controlează creșterea ponderii media) este în creștere. S-a descoperit că la nivel mondial, 5 companii dețin toate trusturile de presă. În România, situația nu este diferită. Principalele trusturi de presă sunt afiliate la corporațiile internaționale, făcând așadar parte din marea caracatiță ce îți dictează ție modul de viață și arătându-ți doar versiunea care are un anumit impact asupra ta.
  4. Mass-media – amanta guvernului
    E vizibil cu ochiul liber care trusturi sunt afiliate actualului guvern și care sunt împotrivă. De câte ori un guvern nou ajunge la putere, cel puțin în România, conducerea postului național este schimbată. Astfel, guvernul își asigură metoda cea mai simplă de propagandă supra populației. Uneori, anumite corporații ce aparent nu au legătură cu guvernul, cumpără spații publicitare enorme la trusturile de presă opuse guvernării. Peste noapte observăm schimbarea de atitudine a celor ce, nu cu mult timp în urmă fuseseră contra proiectelor de guvernare. Populația este debusolată și încet, încet nevoia de schimbare sau de răzvrătire este înăbușită sub sentimentul neputinței.
  5. Poveștile importante sunt umbrite de can-can-uri
    Tendința corporatiștilor este de a schimba mentalitatea oamenilor și de a o îndrepta către subiecte aparent fără sens. Astfel se face că o mare parte a oamenilor sunt la curent despre „vedetele de paie”, dar habar nu au schimbările importante ce se desfășoară în jurul lor. În momentul în care sunt demascate, e prea târziu pentru a mai face ceva. Situația e atât de critică, încât oamenii ajung să nu mai conteste legi ce sunt în defavoarea lor tocmai pentru că nu sunt informați. Îndobitocirea maselor se desfășoară cu succes.
  6. Mass-media nu pune întrebări
    Un jurnalist format la o școală adevărată de jurnaliști ar trebui să fie ca un detectiv. Să investigheze, să caute adevărul și să-l demaște. În ultima perioadă, asa-zișii jurnaliști se limitează doar la a fi o curea de transmisie, ducând mai departe „știrile” primite prin „surse” ce de multe ori nici nu sunt citate. Mai nou, se dezbat chestiuni de interes național doar cu persoane ce au aceleași idei în privința subiectului, dezbaterea devenind monolog.
  7. Jurnaliștii corporatiști îi urăsc pe adevărații jurnaliști
    Printre oamenii ce servesc interesele corporațiilor media, sunt și unii care vor doar să demaște nedreptățile sistemului. Încet, încet aceștia sunt marginalizați și ridiculizați. Interziși chiar în anumite medii de difuzare. Este un exemplu clar de „dictatură capitalistă” în care democrația și-a pus eticheta: cine nu e cu noi e împotriva noastră! Chiar legile împotriva libertății de exprimare au trecut foarte ușor de opoziția aproape inexistentă în grupările media.
  8. Veștile proaste se vând, veștile bune sunt cenzurate
    Trist dar adevărat: o veste proastă se vinde mai bine în orice ziar sau televiziune. Oare de ce ? Suntem chiar așa de pesimiști? Savurăm suferința altora? Omenirea a ajuns la un nivel de civilizație în care empatia pentru alte persoane se află pe primul loc. Fals! Omenirea este tot în stadiul de ev mediu raportat la gândirea actuală. Scandalurile între soți, soții, frați amante, etc. sunt savurate. Crimele și violurile sunt cele mai urmărite și cumpărate știri. Ne interesează toată bârfa mediatică și uităm să tragem la răspundere persoanele ce au fost puse să guverneze și au furat visteria cu seif cu tot. Poate dacă Bianca Drăgușanu ar apărea la TV să ne spună despre acest furt, am fi atenți…
  9. Cine controlează limba, controlează populația
    Pe zi ce trece, romanul 1984 al lui Orwell este tot mai fascinant. Printre multe alte lucruri care sunt descrise acolo și care se întâmplă în jurul nostru, în roman este inventată o nouă limbă – newspeak- de către sistem, pentru a descrie o versiune mai simplistă a limbii cu scopul de a limita gândirea liberă. Conceptul de Newspeak include ceea ce numește Orwell „DoubleThink” – modul în care limbajul se face ambiguu sau chiar inversat pentru a transmite exact opusul a ceea ce este adevărat. Astfel, Ministerul de Război este cunoscut sub numele de Ministerul Iubirii… În ziua de azi, cuvinte ca „forțe de menținere a păcii”, „extremiști”, „anarhiști”, „teroriști” sunt folosite pentru a crea panică și demonstrează cât de puternic poate fi limbajul. Cei care își exercită puterea prin media pot manipula cuvintele și prin urmare reacția publicului, pentru a-și urmări obiectivele, sau pentru a provoca frica.
  10. Libertatea presei nu mai există
    De la publicitatea din paginile ziarelor, până la reclamele difuzate de trusturile de televiziune, observăm că presa s-a prostituat. Libertatea presei de a prezenta faptele obiectiv s-a transformat în respectarea unor contracte. Dacă odată presa se lăuda a fi a patra putere în stat, acum putem spune că este pe primul loc în manipularea maselor în beneficiul celui care plătește mai mult. Singura presă ce poate fi numita liberă (deocamdată) sunt publicațiile neafiliate marilor trusturi corporative. În curând, o să vedeți cum și acestea dispar rând pe rând, dacă nu facem nimic.
Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: