Standardizarea (de formă)

A devenit nu doar de bontón, ci dejá normă, ca firmelor să li se impună acreditări și certificări. Dacă nu ești certificat ISO ț, unde ț e un număr :), nu poți participa la o licitație, deci nu ai nici o șansă să obții contractul respectiv. Și pentru că diverșii teoreticieni ai standardizării desigur că au provenit din diverse domenii de activitate, desigur că au apărut ca ciupercile după o ploaie de vară și standardele în diversele domenii: de calitate, de mediu, de sănătate, etc.

Companiile de stat au fost obligate să cheltuiască sume probabil considerabile pentru angajarea unor așa-ziși specialiști care să implementeze (sună bine, nu?!) aceste sisteme de management, să contracteze auditări și la final să încheie alte contracte pentru auditări externe care să certifice (pe perioade limitate de timp) diversele sisteme. Așa se face că în unele organizații, modelul de scrisoare oficială arată mai ceva ca vechile hrisoave cu sigilii cerate, având în vedere „necesitatea” afișării diverselor sigle ale organismelor ce au certificat organizația. Nu mai vorbesc de faptul că, nefiind obținute toate o dată, diversele sigle trebuiau să apară sau să dispară de pe modelul scrisorii oficiale, de nu mai știau bieții angajați când, ce și cum!

Pentru elaborarea procedurilor, instrucțiunilor și formularelor, firmele au avut de ales între două

După ce-au invadat companiile cu proceduri și instrucțiuni de lucru care descriu mai mult sau mai puțin bine, funcție de capacitatea de analiză și sinteză a autorilor desigur, au ajuns ei la (corecta) observație că totuși exagerează. Pentru că așa-zișii specialiști în diversele sisteme de management nu mai făceau ei înșiși față, dar probabil și sub presiunea celor care erau angajați să-și facă meseria, ce numiți direct productivi, au făcut un pas înapoi, în sensul că au trecut la integrarea acestor diverse sisteme de management. Integrare care de fapt înseamnă totuși o reducere a numărului de proceduri și instrucțiuni care oricum sufocau organizația.

Oricum, diversele certificate puse pe masă, cel puțin în România, nu garantează calitatea produselor și serviciilor. Exemplele sunt cu duiumul și poate merită să amintim doar „calitatea” drumurilor noastre toate. Care, desigur, sunt făcute, reparate de firme certificate în tot felul de sisteme, desigur.

Și-atunci, știind că e vorba doar de o formă fără fond, mai merită întreținut acest sistem care nu face decât să căpușeze activitățile productive?

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: