Tag Archives: Poli-tichie

Manifestul indignaților

De 3 săptămâni ne strângem câteva zeci de mii de oameni în toată țara și tragem semnalul de alarmă. De 22 de zile strigăm „Uniți Salvăm ROȘIA MONTANĂ!” și facem bătături de la bătut cu sticlele în asfalt.  22 de zile în care am fost tratați ca niște copii răsfățati de politruci și televiziunile aservite.  Obrazul le este prea gros ca să îi atingă înjurăturile oamenilor pe care îi reprezintă. Bătaia de joc pe care o numesc „scena politică” este fațada în spatele căreia o clică de găinari ne jefuiesc la drumul mare. Sunt aceiași găinari care în urmă cu 24 de ani ne-au confiscat speranța pentru  o societate normală. Sunt aceiași care se șterg cu legile la fund, care au devalizat bănci de stat, care schimbă borduri o dată pe an, care cresc taxele pentru a-și ascunde incompetența, ucid sistemul național de sănătate, defrișează sălbatic păduri întregi, ne îndatorează până peste cap FMI-ului și permit băncilor să ne-o tragă cum vor. Ca și reprezentant al intereselor poporului român, cu ce drept semnezi un contract de vânzare a resurselor naționale pe care apoi îl faci secret?  Cum se face că persoanele obligate prin statutul funcției lor să ne apere interesele se comportă precum niște avocați ai unei companii străine? Dar nu este de mirare, doar liderii partidelor care au fost la putere după ’90 își au originea în cuibul de securiști și trădători care a fost FSN-ul. Acum avem la putere copiii FSN-ului care dovedesc că practică același jaf la drumul mare. După 24 de ani în care trăim sufocați de această pătură de paraziți, credeți că lucrurile se pot schimba înspre normalitate așa, din inerție? Acceptăm să le lăsăm copiilor noștri o Românie condusă de a 3-a generație de securiști hrăpăreți?

Ne-am indignat destul încât să ieșim în stradă și să cerem a nu mai fi luați de proști. Ne-am strâns, am mărșăluit și ne-am cunoscut între noi: tineri, educați și hotărâți să schimbăm modul în care ni se administrează ce-i al nostru. Am înțeles că guvernanții și parlamentarii sunt în slujba noastră, nu invers. Nu am mărșăluit prin București ca să mă facă un reprezentant plătit din banii mei „hipster”. Statul suntem noi, și îl vrem înapoi!  Știm cu toții că trebuie să facem ceva, dar hai la acțiune concretă, oameni buni, nu s-a schimbat niciodată nimic doar făcând dezbateri și protestând cuminte, mai ales că nu suntem băgați în seamă.

Pentru început trebuie să realizăm că nu putem fi stăpâni în propria țară decât dacă într-un fel sau altul intrăm în Parlament și/sau Senat. Avram Iancu și pașoptiștii au fost nevoiți să înfrunte cu arma în mână două imperii pentru a câștiga țara. Singura soluție democratică și fără violență este de a ne organiza într-un partid politic, să trecem peste toate piedicile pe care le-au creat împotriva acestui lucru. Dacă nu ne bagă în seamă, ne băgăm noi singuri. 25 000 de semnături pentru înființarea unui partid? Am ieșit mai mulți oameni în stradă decât atât.

Este necesar, imperios și numaidecât, să construim un partid organic, de jos în sus. Acest partid ne va reprezenta pe noi, cetățenii educați și totuși cei mai ignorați. Suntem ignorați pentru că votul nostru nu se vinde, el se câștigă! Majoritatea dintre noi suntem masteranzi, doctori pe bune, nu cu „copy-paste” în istorie, economie, sociologie, construcții, tineri cu idei și energie creativă.  Ni s-au furat 24 de ani de dezvoltare, 24 de ani de potențial… o generație sacrificată. Dacă nu acționăm urgent, în 3-4 ani România va fi prea siluită, iar avântul revoluționar de astăzi va fi iarași înghițit de bolnăviciosul „oricum nu se schimbă nimic”.

Cu toții așteptăm un mare lider care să ne organizeze, dar acesta nu este un film cu super-eroi, suntem oameni obișnuiți, însă politica nu este complicată dacă scopul este reprezentarea dorințelor oamenilor. Trebuie doar să învățăm să ne concentrăm asupra priorităților și să ajungem la consens.

Nu vrem un partid de masă, ci unul care să ne facă să fim luați în serios. Vrem să fie speranța că în România s-a făcut primul pas important către normalitate și că de azi încolo nu mai votăm negativ!

Crowdsourcing politic și activism online

Văd necesar ca modul de organizare și funcționare să fie unul democratic, transparent, opus modului de funcționare „cu ușile închise” al partidelor actuale. Trebuie să dezbatem și să votăm statutul, precum și numele (propunerea mea este „Partidul Indignaților”).  Oricine dorește să facă parte din această initiațivă este invitat să facă propuneri care vor fi dezbătute și votate.

Pentru a face posibilă o asemenea construcție avem nevoie de un cadru de dezbatere. Pentru început eu propun: până vom avea o platforma specială dezvoltată de noi (avem vreun dezvoltator de aplicații online printre noi?), ne vom baza pe Facebook.

Dezbaterile trebuie să se poarte într-o manieră constructivă, în care opinia fiecăruia trebuie respectată. De asemenea, opiniile divergente trebuie argumentate cât mai convingător. Timpul alocat dezbaterii să fie propus de inițiator, dar nu mai puțin de 48 de ore/subiect (sau ulterior modificat cu acceptul majoritatii membrilor).  La sfârșitul dezbaterii, variantele vor fi votate, iar cea câștigătoare va reprezenta consensul, consens care va fi respectat și de către cei cu opinii diferite. Trebuie să dăm dovadă de disciplină și respect unii față de alții, altfel nu vom avea nici o șansă. În argumentațiile pro sau contra, nu au ce căuta sarcasmul, ironiile și atacurile personale. Se discută ideile, nu persoanele.

Ca și program politic propun următoarea bază de scopuri pe care putem adăuga/modifica în funcție de dezbateri:

  • Interzicerea mineritului cu cianuri pe teritoriul României.
  • Interzicerea exploatării gazelor de șist prin mijloace care pot afecta siguranța mediului.
  • Sentințele de corupție să fie date doar cu executare și să înceapă de la 6 ani până la 20. Infracțiunile să nu se prescrie niciodată.
  • Nerespectarea promisiunilor electorale să fie pedepsită cu pierderea mandatului.
  • Exportul de materii prime lemnoase să fie interzis, astfel încât procesarea lemnului să fie făcută pe plan local.
  • Susținerea asocierilor economice locale de tip cooperative (profitul împărțit) prin acordarea de facilități fiscale.
  • Declararea ilegală a comisioanelor și condițiilor abuzive din contracte.
  • Informatizarea urgentă a administrațiilor publice.

Liderii trebuie să se nască din respectul pe care il câștigă de la oamenii pe care îi reprezintă și sunt obligați să îndeplinească obiectivele stabilite democratic de toți membrii. Îi vom judeca pe baza rezultatelor.

face

Cine sunt eu nu este important, ci ideea pe care o propun. Nu am fost niciodată membru al vreunui partid politic. Interesul meu ascuns este că vreau să îmi cresc copiii într-o Românie normală.

Am creat pagina http://www.facebook.com/indignatii, ca punct de plecare și întâlnire pentru o acțiune politică concretă. Trebuie să strângem o masă critică de susținători activi la început, după care începem dezbaterile. Dacă aderați la ideea prezentată în acest manifest, împărțiți acest text, postați-l pe blog, lipiți-l pe lift, astfel încât toți oamenii de bine să cunoască inițiativa.

Sursa: Indignații

Am preluat și eu acest mesaj pentru a contribui la disiparea lui, deși personal, atunci când aud de crearea unui nou partid politic mă și gândesc la faptul că, dacă inițiativa va avea urmări, un astfel de partid va fi urgent infiltrat și „oameni de bine” care vor contribui din plin la compromiterea lui!

Anunțuri

Destructurarea – în plin avânt!

Ce vrăji mai fac politicienii români? După sarabanda de decizii împotriva propriului popor luate de guvernarea Băsescu-Boc, iată-l la rând pe domnul Nicolăescu, economistul liberal mai mare peste sănătate:

„Schimbăm statutul spitalului şi devine o entitate responsabilă. În conformitate cu legislaţia românească, un spital public poate să fie regie autonomă, societate comercială sau organizaţie neguvernamentală. Unora le este teamă. Spitalul, sub oricare dintre cele trei forme se va organiza, rămâne proprietate publică a statului, în speţă a Ministerul Sănătăţii sau a consiliului local, depinde unde este situat acel spital. O instituţie publică nu poate să contracteze împrumuturi bancare şi nu poate să emită obligaţiuni. O entitate economică de care discutăm poate să facă aceste lucru. Deci, creşte posibilitatea prin care un spital se poate dezvolta, se poate moderniza. Spitalul public nu îşi va pierde utilitatea publică.”

Adică să înțelegem: până acum (și nu uităm că stimabilul Nicolăescu a mai păstorit o dată ministerul sănătății) spitalul a fost o entitate iresponsabilă? Își asumă stimabilul ministru această concluzie logică? Asta pe de o parte. Pe de altă parte, ce vrea omul? Să se spele pe mâini de răspunderea pe care o are statul în privința asigurării sănătății populației? Îl anunțăm că nu poate. Conform Constituției României, care la articolul 34 spune:

  1. Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
  2. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
  3. Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Să repetăm: „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.”! Cum poate garanta (nu că până acum ar fi făcut-o!) domnul Nicolăescu sănătatea, din moment ce, de fapt, domnia sa ar vrea să lase spitalul de izbeliște din punct de vedere al finanțării publice?

Deci dom’ ministru, deșteptarea! Împreună cu guvernul din care faceți parte, dați sănătății atenția pe care o merită acest popor care vă suportă de prea mulți ani!


Coabitare 2

(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i poarta şi, ajuns sub copertină,
Preşedintele coboară, cam nesigur, din maşină.
– Tu eşti Ponta? – Da, şefuţu’! – Vin să te trag de breton,
Că, de-o lună şi jumate, nu-mi răspunzi la telefon.
– Orice gânduri ai, şefuţu’, chiar şi unul mai trăznit,
Cât coabităm în pace, eu îţi zic bine-ai venit!
Despre partea cu bretonul, însă, şefu’, să ne ierţi,
Doar n-ai vrea, cuu… de faţă ziariştii, să mă cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă, de la poartă, a ta cale,
Nu să-mi vii la mine-n curte cu nu’ş ce istericale…
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în Protocol,
Bucuroşi le-om duce toate, numai s-o luăm domol.
– Cum? Când lumea mă iubeşte şi-n recentele sondaje
Am ajuns, ca-n vremea bună, să cresc iar în procentaje,
Când războiul cu mogulii şi corupţii e în toi,
Eu, arhanghelul dreptăţii, să mă-mpiedic de-un puţoi?
O, tu nici visezi, măi Ponta, cât de multe bobârnace
Am primit eu de la unii de vreo nouă ani încoace!
Chiar pe când eram ministru, multora le-am stat în glotă,
De au vrut să-mi pună-n cârcă toată dispăruta flotă,
Toţi ce banul fără muncă au vizat în astă vreme,
Ca hultanii, năvălit-au, doar spre a-mi crea probleme,
Fulgerele revărsat-au de pe micile ecrane,
Însă fulgerele-acestea nu-mi produseră frisoane.
La referendum văzut-ai cum v-aţi făcut iar de râs,
Toate zbaterile voastre, nefiind decât un… fâs?
Când văzui acea mulţime câtă frunză au copacii,
M-apucară, Victoraşe, pe cuvântul meu, toţi dracii,
N-am avut decât cu ochiul semn a face, sau cu mâna,
Şi-i săltară procurorii pe moşnegi cu anasâna.
Nu accepţi, se vede treaba, o câtime de dojană
Când afirmi „Primit-ai mită pentru Roşia Montană”.
Dragul meu, în tinereţe n-am fost privilegiat,
Iar când mi-am luat brevetul, să ştii că n-am plagiat.
Folosesc elicopterul, survolând şi munţi şi văi?
O fi precum spui, dottore, dar n-o fac pe banii tăi!
Şi-ţi mai spun, aşa în treacăt, că n-am scos o vorbuliţă
Când trimisu-te-a-n vacanţă, la Miami, unul… Ghiţă,
Dar tu, cu noroiul, zilnic, pe ecrane mă împroşti,
Tot sperând că-ţi dau crezare telespectatorii proşti,
Spui că prinşilor cu japca eu le-am fabricat dosare,
Că serviciile toate îmi stau astăzi la picioare,
Că-naintea-mi procurorii au făcut cu toţii sluj,
Dac-au fugărit prin sate câte-o babă sau un ghiuj…
– Gata, şefu’, ai dreptate cu tot ce-mi spui verde-n faţă!
Îndrăznesc să întreb, totuşi: Whisky simplu sau… cu ghiață?

Sursa: Tolba cu săgeți


%d blogeri au apreciat asta: