Structura socială…

Toledo… Cu vreo opt sute de ani în urmă… Un meșter lucrează în atelierul său. Și, probabil, gândindu-se că peste mulți ani oamenii vor evolua și nu vor mai ști cum era pe vremea lui, a inscripționat următorul text pe o placă ceramică:

Săracul munceste,
Bogatul îl exploatează,
Militarul îi apără pe cei doi,
Contribuabilul plătește pentru toți trei,
Leneșul se odihnește pentru toți patru,
Bețivul bea pentru toți cinci,
Bancherul îi lasă fără bani pe toți șase,
Avocatul îi minte pe toți șapte,
Medicul îi omoară pe toți opt,
Groparul îi îngroapă pe toți nouă,
Politicianul trăiește pe spinarea celor zece.

Așadar, vorba poetului: „Toate vechi și nouă toate…”

Impozite și taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta  bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize,
Când, cu o poftă tragică,
Guvernul îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă,
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

Adrian Păunescu

Români! Aveți grijă de voi!

„Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către ‘o societate participativă’, în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile”, a declarat marți regele Willem-Alexander al Olandei, citind în fața parlamnentului de la Haga prezentarea făcută de guvern pentru noul buget.

„Reformele necesare iau timp și reclamă perseverență”, a spus regele, „dar ele vor fi baza pentru crearea de locuri de muncă și pentru restabilirea încrederii”. Regele Olandei a mai spus că în această perioadă oamenii se așteaptă „și vor să ia propriile lor decizii, să-și organizeze propriile vieți și să aibă grijă unii de ceilalți”.

„Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, a anunțat guvernul olandez, prin vocea regelui Willem-Alexander.

Societatea participativă imaginată de guvernul Olandei a început deja să se creioneze în realitatea de zi cu zi: beneficii sociale precum ajutoarele de șomaj, subsidiile pentru sănătate au fost tot mai mult reduse în ultimii zece ani. Vârsta de pensionare a fost ridicată la 67 de ani și se așteaptă ca pragul sa crească. Regele a mai declarat că servicii sociale precum îngrijirea bătrânilor, ajutoarele pentru șomeri și serviciile dedicate tineretului vor fi transferate în sarcina autorităţilor locale, astfel încât costurile să fie stabilite în funcție de realitățile economico-sociale ale fiecărei regiuni.

„Financial Times” caracterizează discursul regelui drept cel mai abrupt anunț făcut până acum în Europa cu privire la încheirea unei epoci. Oricât ar fi pus acest discurs pe seama calculelor politice interne din Olanda, unde coaliția dintre liberali și laburiști aflată la putere încearcă să nu se discrediteze total și să prezinte austeritatea drept o necesitate istorică, discursul regelui poate marca începutul unui drum pentru întreaga Europa, un drum care nu va mai duce niciodată către prosperitatea pe care statele UE au cunoscut-o înainte de 2008.

„Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, spune Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam. „În întregul discurs nu am auzit macar o dată cuvântul ’vârstnic’. Singura dată când regele l-a pronunţat a fost cu referire la mama sa”, spune liderul partidului pensionarilor din Olanda, 50-Plus.

Ceea ce un cap încoronat a transmis uneia dintre cele mai bogate națiuni din Europa nu este oare valabil și pentru statele mult mai putin dezvoltate ale Uniunii? De altfel, regele Olandei nu este primul care anunță încetarea contractului social dintre stat și cetățeni. A făcut-o în urmă cu doi ani președintele Băncii Centrale Europene, care, într-un interviu pentru „Wall Street Journal”, anunța că „Modelul social european este mort”. Acest model pe care Europa şi-a bazat prosperitatea după Al Doilea Război Mondial a dispărut („has gone”), considera Mario Draghi, amintind de formula economistului german Rudi Dornbusch: „Europenii sunt atât de bogaţi încât îşi pot permite să plătească oamenii ca să nu muncească”.

Politicienii nu îşi permit să piardă electorat făcând asemenea declarații. Sarcina acestor anunțuri dure le revine bancherilor centrali. Este și cazul României, unde guvernatorul Mugur Isărescu anunță, printre rânduri, un viitor similar și pentru țara noastră. La fel și al său consilier Adrian Vasilescu, care arată deseori că modul de viață al românilor din urmă cu cinci ani nu va mai reveni pentru actualele generații.

Vârsta de aur a Europei postbelice s-a încheiat, ne transmit liderii europeni.

Sursa: Criterii politice

Sunt lucruri esențiale pentru fiecare cetățean. Și dacă așa stau lucrurile, oamenii ar trebui să știe din vreme. Una e să afli la 30 de ani că ești pe cont propriu, și alta e la 50-55 de ani, după ce douăzeci de ani ai plătit asigurări sociale și alte taxe și impozite, cu credința că aceste lucruri ți se vor întoarce sub formă de pensie la bătrânețe. Și-atunci, dacă omul știe din vreme ce-l așteaptă, va pune întrebarea logică: de ce să mai plătesc asigurări sociale dacă știu că nu mai primesc pensie? Pentru că altfel, aș vrea să-i văd pe acei politicieni care vor fi puși în situația să anunțe că nu se vor mai plăti pensiile, cum vor face acest lucru și cum vor face față unor revolte sociale!

Dacă ăsta-i viitorul care ne așteaptă în Europa unită, dacă statul nu mai e capabil să aibă grijă de cetățeni, atunci nu mă interesează o astfel de integrare! Societatea umană s-a organizat în triburi, hoarde ajungând la actuala formulă de stat, tocmai pentru a putea rezista și pentru a avea mai ușor grijă atât de cei mici, cât și de cei vârstnici. Ruperea unilaterală a pactului social dintre stat și cetățeni este o sabie cu două tăișuri. Clasa politică s-ar putea să-și taie degetele!