Monthly Archives: Iulie 2013

Fațada

O știre ne anunță:

Compania Chevron a obtinut acordul pentru amplasarea sondelor in Vaslui din partea Agentiei de Protectie a Mediului

Doar cei ce n-au avut de-a face cu agențiile de protecție a mediului își pot imagina că pompos numitul Comitet de Analiză Tehnică al APM Vaslui a luat decizia – așa cum se spune – în urma analizei răspunsurilor date de către compania petrolieră Chevron la problemele ridicate de către populație în timpul dezbaterilor publice din din comunele Băcești, Pungești și Găgești, din urmă cu o săptămână.

În urma parcurgerii procedurii și a analizei documentelor depuse de titularul proiectelor, s-a ajuns la concluzia că sunt respectate cerințele legislației în vigoare în ceea ce privește protecția mediului. Proiectele acordului de mediu pentru cele trei locații unde urmează să fie amplasate sonde de foraj de explorare a structurii geofizice a subsolului sunt postate pe site-ul APM Vaslui în vederea depunerii eventualelor observații obiective.

Asta declara directorul APM Vaslui, Mădălina Nistor! Din însăși exprimarea folosită se poate vedea că e obligată să folosească termeni care-i sunt străini, termeni pe care i-a preluat din documentațiile ce i s-au prezentat, dar a căror semnificație n-o cunoaște, așa cum se întâmplă, cred, și cu membrii Comitetului de Analiză Tehnică. Pentru că sintagma „explorare a structurii geofizice” este o aberație! O structură nu poate fi geofizică! E vorba de o structură geologică ce se va investiga cu metode geofizice!

În primul rând pun în discuție aberația sistemului: o entitatea (Chevron) se adresează autorității (APM Vaslui) cu o cerere de autorizare. Conform legii, se inserează în această relație populația care se poate opune emiterii unei astfel de operații. La cererea populației, entitatea vine cu clarificări, explicații și justificări. În acest moment, fără ca populația să mai fie întrebată, autoritatea emite acordul de mediu. Și un astfel de sistem e considerat democratic!

Nu mai vorbim de faptul că în realitate am convingerea că de fapt APM Vaslui n-ar fi îndrăznit să nu emită acordul de mediu din moment ce de la nivel central, guvernamental, s-a „dat undă verde” explorării gazelor de șist! Este doar un circ ieftin, la care se pretează autoritățile pentru a mima un pospai de legalitate!

Menționez că nu sunt un opozant al explorării gazelor de șist! Sunt doar pesimist că acestea ar există și pot fi exploatate în mod rentabil. A se vedea pașii înapoi făcuți de unele companii în Polonia, după un entuziasm debordant!

Revenind la declarația doamnei director al APM Vaslui, precizez că am încercat să găsesc proiectele acordului de mediu pentru cele trei locații pe site-ul APM Vaslui. Și nu le-am găsit! Or fi foarte bine dosite! Deci doamna director ne minte în față! Și ne dovedește încă o dată că încrederea în declarațiile autorităților nu este justificată.

De remarcat foarte multe dintre comentariile adunate de această știre!

P.S. Și toate astea, în condițiile în care iată, primul ministru al Franței, Jean-Marc Ayrault, aflat în vizită în România, declara:

„Poziția Guvernului francez în ceea ce privește gazele de șist e extrem de clară: atât președintele Republicii, cât și eu însumi ne-am exprimat deja de nenumărate ori (…) este clar că este exclusă exploatarea gazelor de șist astăzi în Franța, de altfel, nicio autorizație nu a fost eliberată și această poziție va fi, evident, menținută.”

și că:

„Gazele de șist nu figurează în ecuația Guvernului. Obiectivul nostru constă în reducerea consumul de energie și în special de energie fosilă.”

Dar, nu-i așa, ăștia-s francezi, nu români!

Anunțuri

Dincolo…

A luat amploare moda trimiterii copiilor la școli în occident. Holliwood-ul ne bagă în creier imagini feerice despre visul american. Tinerii disprețuiesc tradiția și ignoră bătrânii, lăsându-i într-o uitare continuă… Mirajul vieții pe model occidental ne face să uităm și să nu mai apreciem propriul trecut… Farmecul vieții este ras de valul new age… Se încearcă nivelarea globală, ștergerea specificităților, uniformizarea mentalităților și impunerea nonvalorilor….

Și totuși… Doar cei care trăiesc viață de emigrant și vor să fie sinceri pot prezenta obiectiv situația:

Se servește prânzul în avion. Mirosul mi se pare dezgustator. Știu că săptămâni întregi nu voi mai putea mânca nimic străin. Totul va avea gust de carton. Toate moleculele care compun mâncarea vor fi respinse de organismul meu. Celulele mele tânjesc de pe acum dupa telemea albă, legume și fructe strâmbe și parfumate, carne fragedă, împănată cu grăsime, mirodenii simple cu miros amețitor…

Îmi spun că trebuie să mă controlez. Am ajuns să trăiesc în locul pe care l-am visat toată viața, în cea mai civilizată țară din lume. Am reușit după ani de zile de încercări nereușite. Așa că s-o las naibii de mâncare. E doar „crăpelniță”, cum spune tata. Simt o durere scurtă și ascuțită în piept.

Peste câteva ore cobor din avion. Am ajuns pe altă planetă. Toată lumea aici e calmă, nu vorbește tare, nu gesticulează. Toți par a avea certitudini. Nimeni, în afara personalului de aeroport, nu zâmbește. Dacă întorci capul vezi că zâmbetul li s-a șters într-o clipă de pe față. Revine din nou, perfect, când îi întrebi ceva. Apoi dispare iar, complet.

Mi-aduc aminte de prietenul meu din copilărie care m-a invitat aseară la o bere de rămas bun. Abia mă abțin să nu râd tare și acum când mi-aduc aminte de-o pățanie povestită de el. Se rătăcise pe drumuri de munte când vede în sfârșit pe cărare pe cineva venind din direcția opusă. Era un polițist.

– Ăsta este drumul spre cabană, fiți amabil? întreabă amicul meu.
– Da’ ce sunt eu mă, birou de informații? răspunde omul legii și pleacă grăbit.

Afară totul e perfect în țara mea de adopție. Copacii tăiați egal de-a lungul străzilor, iarba tunsă, nimic care să crească la întâmplare. Nu vezi țipenie pe stradă. Toată lumea e la muncă. Nu știu cât timp îmi va lua de data asta să mă reobișnuiesc cu pustietatea străzilor.

Voi ieși seri întregi pe trotuarele înguste la plimbare și voi aștepta să văd oameni care se plimbă fără rost și se uită curioși unul la altul sau vorbesc tare la telefon, femei ridicol de elegante pe tocuri înalte, copii gălăgioși, bătrâni triști.Voi pribegi ca un animal rătăcit. Apoi îmi va trece. Trebuie să-mi treacă și să uit cât mai repede. Nu mai există cale de întoarcere. Doar dacă…

De obicei la câteva săptămâni după întoarcerile mele de acasă încep să construiesc iluzia. Îmi spun mereu că nu am ajuns ca prietena mea din Canada care și-a tapițat o cameră cu fotografii din București, bea singură vin românesc, se îmbată și numără zilele care i-au mai rămas până la pensie când vrea să vândă tot și să-și cumpere o casă la țară în România.

Acest fragment face parte din articolul „Visăcioasa”, pe care îl recomand oricui crede că „dincolo” e raiul…


„Bucuria regionalizării”?

Un oarecare domn, pre numele său Radu Barna, fiind se pare chiar lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, dar și „expert în politică regională pe lângă Comisia Europeană (DG Regio, Unit D2)”, își începe un articol în mod abrupt:

„Regionalizarea ar trebui să fie o bucurie – descentralizarea unui stat prea închistat, prea centralizat și prea omniprezent, ar putea fi ocazia unei noi relații a puterii cu cetățenii, iar nașterea unor regiuni (mai) autonome ar putea crea o nouă dinamică a dezvoltării întregii țări. Împărțirea puterii pe mai multe nivele este garantul democrației și factorul de eficiență economică, datorită apropierii deciziei de cetățean și a stimulării competiției interregionale.”

Acest stil entuziast-proletar de așteptare a unei lumi ideale, care iată, e la doi pași și doar blocarea regionalizării o împiedică să fie, ar părea să țină de epoci revolute. Din păcate, iată că nu-i așa. Stăpânii Lumii găsesc permanent oameni-instrument care, cu sau fără bună știință, le slujesc țelurile de instaurare a unei Noi Ordini Mondiale. Deși cunoscut de mii de ani, principiul „împarte și stăpânește” este aplicat consecvent și în zilele noastre. A se vedea – spre exemplu – bătăliile și disputele ce au loc pentru nominalizarea unuia sau altuia dintre municipiile reședință de judeș ca și capitale ale unor viitoare regiuni! Din păcate, aceste lupte fratricide sunt promovate cu un entuziasm demn de o cauză bună (nu mai bună!), de către chiar așa-numiții formatori de opinie, ca să nu mai vorbim de politicieni, care-și urmează agenda proprie…

Cei ce nu înțeleg pericolul regionalizării țării ar trebui să se informeze! Poate că o sursă utilă de informații ar fi aici.

Chiar în filmul „Cultura în declin” se face afirmația că de fapt popoarele, după ce au fost chemate la vot, nu mai au nici un cuvânt de spus în luarea unor decizii majore în ceea ce privește modul lor de viață. Aleșii fac ce le trece prin cap, sau fac ceea ce le cântă cei de deasupra lor (FMI, UE, Banca Mondială, Clubul Bilderberg, Masoneria și lista ar putea continua, de aceea, e bună sintagma „stăpânii lumii”).

Doar conștientizarea pericolelor și luarea unei atitudini poate opri punerea în practică a unor decizii luate împotriva intereselor popoarelor!


%d blogeri au apreciat asta: